Galerie Foto
- Vârful Pietroasa
- Centrul de olărit Vama
- Muzeul Țării Oaşului
- Muzeul în aer liber
Țintă a unuia dintre cele mai interesante itinerare turistice din țară. Afirmația nu este cu nimic exagerată şi se confirmă mai ales atunci când, pornind din Negreşti Oaş sau Vama, vom drumeții pe Valea Talnei spre izvor, pentru a traversa punctul cunoscut sub denumirea Luna Şes. Zona piemontană, formată între Munții Gutâi şi Depresiunea Oaşului, are dealuri ușor ondulate şi văi largi. Casele inconfundabile în specificul lor sunt răsfirate până la Cornetul Vămii, locul de unde se extrag andezite piroxenice valoroase, pentru domeniul construcțiilor. Drumul pietruit urcă paralel cu pârâul Talna Mare, care își îmbogățește apele limpezi şi reci cu sticlirile cristaline ale afluenților Brada, Pietroasa, Ţiganului, Trestia. Urmând itinerarul propus, pătrundem în ținutul de rară frumusețe a cărui geneză trebuie căutată în îndepărtate vremi geologice: pe de o parte, sunt vechi manifestări ale acțiunii vulcanice – cratere, căldări, conuri; pe de alta – semne că agenți modelatori externi au înfrânt prin timp duritatea rocilor – cetăți, stâlpi andezitici, cataracte, cascade. Inepuizabila fantezie a naturii se relevă între altele în figuri antropo şi zoomorfe, cum ar fi “Sfinxul Oaşului”, “Bunicii cu nepoții”, dar şi “urși”, “câini”, “păsări”… Luna Şes (km. 10) prilejuiește lărgirea văii anunțând că ne aflăm într-o căldare vulcanică înconjurată de vârfurile Corni, Strungi, Soci, Ţiganului, Pietroasa. Multe izvoare aduc la suprafață apă carbogazoasă. Din inima depresiunii pornesc spre creste sau văi numeroase poteci. Una este marcată cu bandă roșie şi conduce spre Lacul Firiza, Baia Mare sau mai departe la Stațiunea Izvoare. Dar ținta drumeției noastre este vârful Pietroasa, cale de 4-5 ore dus-întors plecând din depresiunea amintită. Marcajul urmărește Valea Pietroasei şi ne poartă prin locuri dens împădurite, alternând cu versanți abrupți şi platouri intens înierbate. Când vom fi depășit frumoasa cascadă de 6 m formată pe firul văii, formele pline de fantezie ale rocilor crestate la care ne-am referit, apar mai clare şi apropiate. Va trebui însă să ne continuăm itinerarul fără să ne lăsăm furați de peisaj, pentru că în punctul terminus ne așteaptă satisfacția supremă: aici, pe vârful Pietroasa, la altitudinea de 1201 m, ne vom afla situați în punctul cel mai înalt al județului; dar, mai ales, aici, dacă ajungem cu șansa unei zile cu vizibilitate mare, poziția oferă un privilegiu fără egal – cuprinderea lanțului Carpaților, dintr-o rotire a privirii, de la Tatra Mare şi Carpații Păduroși, la Munții Maramureșului şi Rodnei, şi mai departe, la Călimani, Ceahlău, Harghita, Vlădeasa… “La picioare” se aștern marile căldări depresionare ale Țării Oaşului, Lăpușului, Chioarului, Codrului. Iată, tot atâtea generoase oferte de încântătoare răsplată din partea naturii, pentru că i-am devenit prieteni! Şi tot atâtea îndemnuri de a ne programa curând drumeția spre alte frumuseți oșene!
Până nu demult, Vama a fost un vestit centru de olărit. Primele dovezi privind practicarea olăritului, ca meșteșug, datează încă de la sfârșitul secolului al XVIM-lea. în secolul al XIX-lea lucrau aici peste 30 de meșteri olari. Obiectele de ceramică din Vama au valoare documentară şi artistică. În timp s-au realizat următoarele tipuri de vase: - vase de capacitate pentru uz casnic; blide în două forme: adânci şi mari; ulcioare mari de 5-10 litri pentru vin sau țuică; vase pentru murături, vase pentru oțet sau ulei, blide pentru pregătit alimente şi conservarea acestora. Cu forme mai plate şi de dimensiuni mai mici: ligheane, castroane, străchini. - vase rituale (sau „oluri" de nânaș). Aceste vase au o formă cu totul deosebită de cele care se fac în restul țării: corpul foarte bombat e legat direct de gura trilobată a ulciorului; o toartă mare în formă de semicerc, groasă şi rotundă, şi cu o „ţâţă" care întregește aspectul rotund al întregului ulcior, aspect accentuat şi de ornamentele sale caracteristice. Este obiceiul ca, în ziua de Paști, finii merg la nănași şi le duc „ol de nănaș", pe care aceștia îl păstrează agățat în grindă. După numărul olurilor se poate ști câți fini are nașul. - vase decorative: farfurii şi oluri. Ceramica de Vama destinată împodobirii interioarelor e o ceramică valoroasă, care a păstrat până târziu elemente decorative bizantine, e ceramică smălțuită cu caracter de lux, decorată cu motive geometrice florale puternic stilizate. La vasele vechi culorile frecvente sunt verde şi galben, pe fond alb, iar la vasele mai noi, în locul galbenului apare o culoare roșie pătlăgea. La piesele vechi conturul motivelor s-a realizat prin zgrafitaj. Ultimele vase realizate în această manieră au fost la 1888. După această dată, tehnica ornamentației s-a simplificat şi linia de contur zgrafitată a fost înlocuită de o linie de culoare brună trasă cu cornul. Din punct de vedere tehnic, ceramica de Vama face parte din categoria ceramicii roșii lucrate pe roată de olar. În prezent, în localitate, tradiția olăritului se mai păstrează într-o singură familie (Istvanfi Geza) care lucrează la atelierul de la Muzeul satului din Negreşti-Oaş.
Amenajat în 1966. Muzeul are:
- expoziție permanentă de obiecte de etnografie şi artă populară, care cuprinde: port popular oșenesc, țesături specifice zonei, ceramică de Vama, mobilier şi elemente de arhitectură populară; fotografii din colecția I.G.Andron mai ales cele din perioada interbelică, care sunt ultimele imagini ale unei lumi arhaice.
- se organizeaza periodic expozitii de fotagrafie si nu numai.
Fondat în 1972 (str. Livezilor nr. 3)îl găsim în centrul orașului, foarte aproape de drumul național Satu Mare - Sighetul Marmației, pe malul Turului, într-un pitoresc spațiu colinar. Aici au fost aduse din satele zonei, monumente reprezentative de arhitectură țărănească din secolele XVII - XX. Se remarcă casele din Cămârzana şi Racşa, cele două case mono¬celulare şi șura din Gherla Mică, poiata pentru oi şi cămară afară din Bixad, cotețul circular din Negreşti si, mai ales, Biserica de lemn din Lechința, veche de la 1604.
Marea atracție pentru vizitatori este partea „vie" a muzeului, secția alcătuită din instalații tehnice: instalații acționate de apă (moară, vuitoare, piuă), atelierul de fierărie, atelierul de olărit. Aici se pot vedea localnici care vin să macine ia moară, să spele la vuitoare şi să prelucreze țesături de lână la piuă, ori să-şi potcovească caii, să-şi repare unelte agricole la atelierul de fierărie.
Periplu prin muzeu se încheie în atelierul școală de olărit, amenajat într-o splendidă casă de lemn ce datează de la începutul secolului al XX-lea. Atelierul e dotat cu șase roți electrice de olar, două cuptoare de ars ceramică, malaxor, mobilier. Aici o echipa formată din olari din Vama (vechi centru de olărit din Oaş) plasticieni şi etnografi asigură instruirea copiilor pentru a fi continuată tradiția olăritului. Muzeul etnografic in aer liber al Țării Oaşului. fondat in 1972.